biserici cu pereți decojiți
își înalță fruntea lată spre cer.
rugi ostenite de-atâtea rostiri
se-mpletesc și se scurg
fără vlagă-n eter.
noi,
doi puști rătăciți
ne plimbăm încâlciți pe alei,
trecătorii grăbiți
fugăresc
vise străine de ei.

e toamnă
și orașu-i mușuroi de suspine
noi,
două inimi de dantelă
ne-mbătăm de amor
printre nori alburii
și prin magazine.

în balcoane mușcatele roz
se topesc
sub ultimul suflu de soare,
noi,
doi copii îndrăgostiți,
sub a serii strânsoare
hoinărim fericiți
pe trotuare.