În ruginii veșminte, zâmbind autumnal
Trecutul mă privește cu simțiri confuze
Mirat că-mi risipesc carmin înscris pe buze
Să te respir cu sete ca într-un trist final

În care putrezește frumosul pe retină
Și-n trup mai lâncezesc doar câteva simțiri,
Tot căutând haotic în ceața de-amintiri
Fărâma de speranța sub pata de rugină.

Un neînvins războinic, el, sufletu-mi lunatic
Ca un borfaș de vise, din timpul ce-a rămas
Ca gând ascuns încearcă să-ți mai răpească-un ceas
Să te respire-n tihnă, ca ultimul astmatic.