o lume nouă

și eu un mic poet amar
ce-am răsărit sub umbra naltă a trădării
în sânul cald și dulce al trădării
m-am pomanit azi în calvar...

ce lume nouă și săracă!...
am exclamat de la-nceput cu-n râs hidos,
nouă, celor crescuți în lumea de din dos,
cum oare să ne placă?

minuni se-ntâmplă-n astă lume!...
strigam, deja pe la sfârșit de mart...
aici ușorul și lumina același vers împart,
și doar iubirea la toate le dă nume.

și azi mă roade o-ntrebare:
de ce sunt bucuros că nu mai exploatez adânca rană...
și cum de pot fi fericit la versul de pomană?
din ddagostea în floare.

10iunie,2002.En.