îți voi scrie
micul meu clopoțel,
un poem zgomotos,
cât un roi de albine,
care zumzăie la nas dimineața,
te trezește
și dispare: pesemne că s-a ascuns în gropița de pe obrazul stâng.

îți voi scrie
micul meu gândăcel
un poem mic
cât o boabă de cireașă;
s-o pui după ureche și
s-alergi pe drumuri netede și pline de maci,
către soare.

îți voi scrie
micul meu copilaș
un poem mustind de înțelesuri adânci,
adus
de bogata toamnă, pe creștet, într-un paner de-argint.
gustându-l, vei crește cât un palmier zvelt,
cuibărit de mii de păsări cântătoare,
ce se vor zbengui vesele
între brațele tale.



|