da
mă dor articulațiile
acestei nopți răvășite
ce se întinde peste trupuri
precum o altă piele

te aud vorbind
ca și cum ne iubim sub anestezie

aș putea fi de acord cu orice
chiar otrăvit fiind
cum un zid lepros ars de lumină

parcă speriat
rămîn o fiară fugind

cînd va fi să alegi
rana oricum nu se va mai închide