ia-mi de pe umeri privirile celor ce mă așteaptă
sau dă-mi înfățișarea unui adevăr cât de simplu

(deseori asupra ta coboară mâna unui zeu din altă lume)

nimic mai tragic pentru tine decât să nu-ți închipui frumusețea
pentru că întâlnind-o nu vei ști să te apropii de ea

cum vântul poartă apele în cer
adierea numelui tău prelinge roua până la rădăcină

dacă spinarea sfinxului înfierbântând-o
numai pentru strigăt m-ai adus
aș vrea să beau cu morții însetați
pentru o clipă doar să-nlături
măștile de aur de pe gurile lor