A fost acea noapte de-ntrebare,
si glasul dinspre stele mi se stingea in mare:
„Voi fi hoinar dac-am umblat prin lumi
si casa-i arsa de atatea brumi!!

iar ganduri ce amurgul le-nrosea,
spre tine m-au purtat cu o nedorinta de ceva.
veni-vor vremuri si s-or asterne-n noi,
prin stresini vor mai curge ploi.

dar oare sta miscarea sa m-asculte?"
noi suntem singuri prin timpurile multe.
dar marea canta:”Sunteti brazi,
in lume sa plecati ca doi nomazi!!”