Poem cu lacrimi

Cand ploua plange Dumnezeu,
Stau lacrimile-ncet sa cada
Sau poate cerul s-a deschis
Spre universul fara coada.

Miroase a otet in atmosfera,
Eu cred ca statul fermenteaza.
Sau poate sunt eclipse la duzina,
Le vezi prin ochelari cum coloreaza.

Din globurile verzi, cu nepasare,
Vad pasari plictisite, mestecand argint.
Incerc sa rod rugina gratiilor racite,
Sa mai razbesc spre-un ultim infinit.

Sa nu versi lacrimi intr-o zi ca asta,
Ca e pacat sa plangi cu Dumnezeu.
Cand mamele acasa-si plang copiii,
Suntem straini la fel si tu si eu.