De ce m-aș opri…

Te-ai oprit vreodată să asculți
tăcerea fântânilor?
Al apei criptic grai-
Îndepărtată Lorelei,
Eolianul nai
al mărilor, închis în ghioc,
Htonianul foc
zvâcnind sub văl de plumb sau de zăpezi…

Tăcerea fântânilor zidite în tine
a cheilor îngropate în fire…

Tăcerea fântânilor ninse
a abisurilor – sfere în noi deschise…

De ce m-aș opri când minutarele
gonesc zgomotos pe cadrane?...
În temnița rotundă,
după gratiile acelor de ceasornic
ne-am închis păsările și le-am condamnat la tăcere
și ne-am aliniat în corul celor care cântă
după partiturile acelor de ceasornic
într-o delirantă orchestră…