Ca un vultur, ca oricare pasăre de cer, ca un înger
Fără armură și mister
Mă pândește Umbra de după poarta de cristal
Ca o ființă mută, cu chip de bolovan,
Să își hrănească trupul de pofte pământoase
De femei din lut cu glasuri mlădioase
Și carne de cenușă dintr-o singură ușă,
Să mă poată trece...
Cu noaptea mă pândește.

Ca un vultur, ca oricare pasăre de cer, ca un înger
Peste nopțile-mi de ger
Mă-n-spăimântă Zarea aburindă
De privire-a-mi-ntr-o oglindă
Unde-mi împletesc adâncimea-mi albă
Într-un Botez de scândură oarbă.

Ca un vultur, ca un înger, ca oricare pasăre de cer
Femeia mă iubește-n chip și fel
Cum noaptea-mi iubește trecerea
De la a fi la a dormi întotdeauna.

17. nov. 2006