|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Renaștere Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2799
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-21 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | Si tu alma no me entiende, a pesar de todo el tiempo, pesado, ligero, tantas veces doloroso, regado de alegrías extremas, sinsabores; sin preguntas ni respuestas, si te di mi corazón que no valía para ti, nada, mis latidos solo yo los escuchaba... Estabas muerto, vacío, cegado por la luz de tu egoísmo; por mi pena, por la tuya, por que permanecemos todos solos, en la total caverna de nuestro espíritu; sin la real presencia de un atisbo verdadero que nos muestre de cuerpo entero lo que somos... ¿Y que somos? Quizás nada, algo de agua, un suspiro, una pena.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate