(sunt la fereastra lumii
și iarba îmi crește pe ochi)

așteptând în ceață (îmi închipuiam
că plouă să dau sens întârzierii tale)
m-am trezit cu aripi de înger
bruscat fără motiv de haimanale

veneau de departe mașinile negre
traversau bulevardul grăbiți trecători
destinul meu a fost imperturbabil
asemeni unui car blindat de flori

(adulmec steaua viscolul marea
simt fiecare moarte cum trece în alta)

și nu ne-am mai văzut îți flutură eșarfa
pe-un continent îndepărtat
în loc să șteargă bezna de pe chipul
singurătății care m-a arat

(însă nimic nu aleg din toate acestea
pentru că iarba îmi crește pe ochi)