Clipesc,
Și de pleoape m-apucă sfârșitul
Iar frigul, pe-aproape se-nvârte,
Tâmpitul,
Și-așteaptă
Să facă o faptă:
Să ningă.
Cu vid și pustie
Peste cord să mă lingă.

Adorm,
Dar coșmarul sub cortex atacă,
Iar zorii,
Se uită,
Ezită
Și pleacă
Să facă o faptă:
S-apună.
Peste păr si în creier
Beznă să-mi pună.

Mă-ntorc,
Dar albastrul din ceruri coboară,
Iar vinul,
Și steaua
Și Sfânta Fecioară,
Așteaptă
-desigur-
Să fac eu o faptă:
Să-nving.
Cu vid si pustie
Peste beznă să ning.