înainte-ți perdeaua de cuvinte distorsionează
ochii tăi nu mai sunt ce au fost buzele
se lungesc pe verticală sărutul deasupra zenitul zenitului
de câte ori mi-ai spus mâinile
se vor despături și vor spune poveste

pe linia vieții în continuare
șuviță de păr îți cade șovăind
degetele mele brățară pe gleznă împletesc piele
și tu poți doar să zâmbești
mai departe ca un vânt alb

cafeneaua se deschide umbrelă sub cerul lui amsterdam
clopotul ușii imită parfumul districtului roșu
lungi degetele mele pe masă se unesc spre
coapsele brunetei îmi umplu buzunarele
mai trag un fum în batonul de ciocolată
unde te aștept pe tine lapte
să picuri