...Se aude apă cazând din cer.
...Cerul vânăt acoperă pustiul.
...E cald, am temperatură 41. Pulsul din ce în ce mai slab. Ochii împăienjeniți.
...Stai la doi pași de mine, ții gura închisă, să nu înghiți lacrimi.
...Umbra ta înghite lumină, a mea se picură.
...Vuiet de aer deasupra asfaltului umed și gol, căutându-și casă.
...Blocuri lovite de lumină.
...Tu, înghițindu-ți lacrimile.
...E luna Ianuarie.
...Plouă, amintindu-mi de August.
...Tu ți-ai amintit deja.
...Picur pe covor și-ți mângâi umbra.
...Au trait ei vreodată? Ne întrebăm privindu-I abătuți precum e ceara de către foc.
...Privești un trup ce a albit și se răcește.
...Căderea apei devine din ce în ce mai violentă.
...Picături de apă ce se sparg, precum un suflet.
...Te uită înlăuntru-ți.
...Umbra mea și a ta dansează în continuare privind cum plouă în luna Ianuarie.
...Afară ei merg repede, zgribuliți, cu ochii mari, atenți la drum, căzând unul câte unul, spărgându-se în cioburi.
...Ei devin o melodie, un acord de pian.
...Uzi țigara cu lacrimi.
...Ce mai cauți?
...Strada e pustie, căci ei se adăpostesc și se răzvrătesc.
...Pe asfalt cade o frunză, celulele ei au trăit să ne vadă stând sub banca de lângă copacul ce i-a fost tată.
...Numai ea, ne-a iubit.
...Geamul e deschis și plouă în casă.
...Picură. Pleci. Umbrele rămân acolo, tremurânde.
...Se țin de mână. Strâns.
...Strâns.