Am jefuit din bogăția florii
Pistilul greu de sevă și aroma
Sărutului de'albine ce sub pom'a
Adus din ceruri ploile și sorii;

Le-am tăinuit pe unde primul Om'a
Simțit sub limbă viermele pudorii
Și-am așteptat ca tainele licorii,
Dospind etilic, să-mi inducă coma;

Mi-am refuzat cu obstinență rostul
Și nu am evadat din sanctuar
Cu prada de culori, căci adăpostul

Singurătății'l stric și îl repar
De-atâta ori încât rămân ca prostul
În Eden; sunt eternul grădinar.
21 Decembrie 2006