dacă tac
îți scriu clapele
toate sunetele strânse în mine

simt
gândul ce mă înfășoară
în miere de mătase
lumina ochilor
cum dezmiardă-n miez de noapte

frica ura și durerea
s-au spart
ca niște baloane de copil
o primă mirare
prinsă definitiv într-un cer blajin dar hoț
închisă în cutii de catifea
să moară încet
frumos
incantația expirată

peste somnul meu
ai trimis abur de viori
mâine peste o zi sau altădată
o să miroasă cumva o să
ningă sau o să
fie soare

tu
deschizi poarta
liniștii
din grădina secretă