Când noaptea sfințită, pe dealuri și văi.
Se-oprește sfioasă, copiii năuci,
Se-adună în cete și printre uluci
Anunță Ajunul, muncind zurgălăi.

Își prind în cojoace steluțe și cruci,
Dar “Lerul” sfârșește curând în bătăi
Cu bulgări de foc și-n lătrat de dulăi,
Pe care-i momesc cu migdale și nuci.

Când viscolu'-i cheamă acasă,-n odăi,
Adorm lângă sobă, târziu, cu năluci
De prinți cu prințese, contese si duci
Sau Moși ce nu vin la copii mai răi,

Cu olmul de brad, mămăliga din tuci,
Și blânda colindă a ochilor Tăi.