De unde sunt acum eu, Zoroastru,
Totul se vede albastru
Probabil pentru că sunt într-un submarin
Legănăcios, cu nume florentin
Iar eu și echipajul o să murim
În brațele
Unor caracatițe
Care ne strâng la piept îndrăgostite
Din cauză că pe carcasa submarinului sunt desenate
Inimi și cuțite.
Aici înăuntru totul este antic
Pendula face tac,
Tic...
Și apropo, nu avem nici o tactică,
Deci suferim abătuți în Marea Arctică
Văzând totul foarte albastru
Și echipajul zice „Adio, Zoroastru”
Iar eu răspund „Adio, Echipaj”.
Păcat că murim, submarinul
Este încă în rodaj
Și se cufundă moale în dragostea
Caracatițelor în formă de stea.