Îmi rup de la gură tăcerea
și țip să mă audă tot omul
de câte foame și sete am zăcut
iubind,
am leșinat între două drumuri
spre o altă viață,
am bocit după o pâine
mai aburindă și
am lătrat ca și dulăul
vecinei Marița la lună,
dar tot degeaba,
iubesc fără să fiu iubit!