În coșmar confuz mă adâncesc,
Pătrunzînd pe un teren arid,
Bâjbâi,încercînd să dibuiesc,
Sprijinul ce-mi dă reper solid.

Bezna-i adâncă și mi-e frică,
Primejdii mici,devin enorme,
M-ar speria și o furnică,
În jur meu disting fantome.

Nu puteam cu frica să mă-împac,
Prin beznă și singurătate,
Dar din visul nopții mă desfac,
Simt clopot inima ce-mi bate.

Detest imaginea finală,
Ce-ar fi dorit,să mă înghită,
Puterea ce-mi era banală,
Mi-a pus mintea în ispită.

Căci somnul este prins de moarte,
Avînd proporții cu măsură,
Cum întunericu-i de noapte,
Prin legea scrisă de natură.