nu îmi plac zilele când
ea
se transformă în mine

în acele nopți
trag cearceaful peste toată ființa mea
pentru că
luna plină răsare din venele ei
și așa tumultoase

atunci
suntem normalii planetei
admirăm pașii noștri încălțați
taximetriști care nu o să ne aibă clienți
ea puțin nervosă
sau cu îngerii prea parfumați

hanoracul meu verde nu îi vine niciodată
și
oricât s-ar aranja în ochii mei absenți
tot nu o să-mi ajungă la frunte

pe trotuare iubiții intră mereu unul în altul
cu fularele pe nas