era o vreme
cînd trăiam în reprize
mai mult în pauze adică
la ora 10 chiuleam cu toții
eu mergeam cu aihan la o bere
la continental
și cînd aveam bani de-acasă
mergeam la casa cu lei și beam krepkaia
strong votca și pepsi
prin 80 era foamete
și la nea leftere nu mai găseai
chiftelele lui minunate
făcute din
pîine
mărar
și puțină carne
mai avea doar pateuri permanent
încălzite pe un reșou
după două luni s-a spînzurat cu
o curea
limba îi atîrna vînătă
deasupra pateurilor cu brînză
calde
și noi îl priveam prin geamul prăvăliei
pînă cînd ne-a zis unul
circulați bă

citeam și scriam
scriam și citeam ce scriau alții
care aveau talent
și mi se păreau tare curajoși
chiar și păunescu era curajos dar asta
am aflat-o mult mai tîrziu
cînd a spus-o el la tv
eu nu aveam curaj să plec nicăieri
eram static
în mine colcăia frica
precum larvele de muscă
sub pielea unui cadavru
aproape proaspăt
așa cum am văzut
pe discoveri

eu îmi trăiam viața mea mică
bînd bere poloneză împreună
cu aihan și fluierînd după curve
în față la continental
care acum nici nu mai există
mă bucuram cînd venea aprilie
și ne scoteam pielea la trei papuci
care nici asta nu mai există
mă bucuram de perechea nouă de blugi
sau cînd venea fana
și mă scotea din cămin
cu ofițerul de securitate
și mergeam să ne îmbătăm
și să ne iubim
aveam bucurii mărunte