Un tunet surd ce m-a trezit din viață!
Și mi-a zâmbit...
Grădina plină de idei s-a risipit odată,
Un greier zace pe nisip și plânge nimicit
De ce-a însemnat mereu "aceeași soartă".

Un cântec fals se-aude în fundal
Și zarea tremură de teamă,
Pământul ud și prea mărunt se-nchină
Unei clipe ce-a durat o viață.

Și Toamna vânătă cerșește Primăvara!
În negrul visului ce l-a trăit aseară
Din nou un cântec fals primează
Ideea...o sămânță veștedă dansează.

În colțul vieții suntem noi,
Semințe, tunete și greieri.
O floare falnică udată deseori
De umbra unui nicăieri.