S-a strecurat nisipul printre pietre
Și s-a ascuns de vântul înrăit,
Iar liniștea se pare c-a dormit
În ale oamenilor calde vetre.

Natura se dezlănțuie stăpână
Și nimeni nu-ndrăznește să o-nfrunte,
Să treacă a-ncercării grele punte
Și interdicție pe veci să-i pună.

Tot viscolul se-ntoarce spre cuvinte
Și spulberă și bruma ce mai e.
Rămân doar picături de dragoste
Ce strălucesc din nou ca înainte.