Peste parchet se adună fiarele
sunt eu masa de seară
lumina cu miros de tămâie se ridică
mă arde…mă ține
suntem doar noi
e totul doar despre noi
ceața te ține în palmă
se aud gloanțe căzând
moartea dansează
peste sânii mei de ceară
roșu mă topesc
picături mă adun peste lemn
iartă-mi lacrimile,
fantomele mă ocolesc
joaca începe,de piele mă dezvelesc
jos pe parchet, lumânarea ce arde
îmi aduce miros de moarte
spirite și buze…
mă decojesc…
rămâne miros de tămâie.