din colțurile tăiate ale gurii,
zâmbește mereu către mine
- e curat aici
ca într-o poveste în care ninge de la început și până la sfârșit.

prințul mic în capul căruia crește o floare
zâmbește moale și-mi arată cu degetul niște pisici
în mâna stângă ține un pistol verde
în cea dreaptă, un cuțit:
o să urc acolo și-o să curăț tot.

printre păpușile de plastic,
așteptînd primăvara
pe o bucată imensă de carton în odaia care s-a făcut verde.

el pune în mine flori mari de lumină
calde și moi și zemoase.
atunci dumnezeu mă iartă și mă primește înapoi.