pe fereastra asta toate trec repede și nu se mai întorc
caut printre scrisorile unui fazan chipul cunoscut
al unui profesor pe care îl văd în cuvintele toate
urcă mama ei nepoțelul două fete alt nepot dar mai mic
eu cu fazanii mei ele nouăștrei nouășpatru nouășcinci
li se face foame copanele usturoiul chiftelele românia
și intrasem în ue cu porcii noștri stresați și daciile
pe fereastra asta toate trec repede și nu se mai întorc
case și oameni mici și grăbiți dar mai ales oi
băiețelul ei le căuta nepotul le număra pe toate
turme turme și nu adormea deloc doar ochii lui erau alții
când am înțeles că eu și fazanii mei nu mai puteam sta
am ieșit pe culoar i-podul și rock aproape la maxim
a vrut și cel mic să iasă ea cu el repede pe culoar
și am înnodat vorbe cel mic a adormit bunicii sale
în compartiment noi doi pe coridor mai aproape
toate deveneau interesante le spunea ea bine se despărțise
e greu să crești singură un copil iar mama nu înțelege
înapoi în compartiment peste timp am ajuns a ne zâmbi
pe fereastra asta toate trec repede și nu se mai întorc
mama ei era de la țară ea are un copil e frumoasă
oameni ne invadează nu vrem nici măcar coridorul
nu mai e nimic așa cum era la-nceput și ochii ei
mâncăm ceva de data asta împreună promitem să vorbim
se-apropie ceasul când eu mă voi întoarce la zilele mele
pe fereastra asta toate trec repede și nu se mai întorc niciodată