Am fugit între lacrimi și urlet
patrafirul mă cheamă-n zadar
în stradă gunoiul din mine
aduce gustul amar
din cețuri cu vată de zahăr
mănânc sufletul rar
degustă vinuri spumoase
crucea pe trupu-mi altar.
Se poate să mori între vise
cu plete de sare la gât
sărută cioburi aprinse
si vene alb șerpuit.
Mă duc ciocolată departe
lebădă negru de zar
pielea luminii în oase
mi-o trag peste buze de jar.
În apa ce curge cascadă
se afla ochiul meu drept
sipetul vocii ascunde
un urlet șoptit în deșert.