de vei deschide ușa vei pricepe
cum stă lumina în noroiul străzii
ca floarea albă-n beznele ogrăzii
fecundă mânză între-atâtea iepe
cum umblă crabul împrejurul prăzii
și se întreabă când o poate-ncepe
smulgând din ea nevârstnice otrepe
de aruncat în îndoiala lăzii
vei resimți un gust al prăbușirii
o viermuială-n sumbru caldarâm
acolo unde stau sihaștrii mirii
mâncând tăcuți din unicul tacâm
și unde-mpung cuvintele ca zbirii
tot izgonind tăceri spre-un alt tărâm


18 septembrie 2006