pământul creponat cu zăpadă virgină
îl arunc peste trupul tău plin de carne
iar din urmele mele voi face un semafor
acum să treci acum eu stau
în stația de tramvai
nici o umbrelă
plouă din corpul ală de sus cu sânge
cineva plânge
cineva râde
în camera asta de lume dezvirginată
de urletele tale omule
lăsate în lemnul crucii lăcrimânde

de fiecare dată când lacrimile sunt rugăciuni
mă izbesc de stâlpii ce stau în calea vântului
amuțesc în toate celulele adunate colier
peste grămada ceasurilor ruginite
și mă fac un greier
cineva plânge
cineva râde
în insectarul cu cântece
făurite de bătaia aripilor frânte

a ieșit la întâmplare un copil neavortat
din pământul creponat cu zăpadă virgină
i-a pus mama scutec nou
și toate cuvintele semaforului
verde copt și galben crud
mama le-a pus într-un biberon
cineva plânge
cineva râde
pe strada caselor de carton

ninge afară cu bolovani ovulați
fetele fug să prindă travaliul
cineva plânge
cineva râde