De ce te chinui, suflet trist,
Tînjind după iubire,
Cînd "Pot iubi, deci mai exist"
E-o simplă amăgire?...

De ce te-nvălui în visări
Ce-n paradis te poartă,
Cînd pe-ale deznădejdii scări
Mai urci cîte o treaptă?...

De ce te-afunzi în armonii
Și mai încerci speranța,
Cînd nici măcar tu nu mai știi
Spre ce să-nclini balanța?...

Continui să te-agăți, zîmbind,
De-o ultimă fărîmă
De dor mistuitor, murind
Cu-o amintire-n mînă...

Dar nu ai înțeles nicicînd
Că timpul care trece
Va șterge chipul tău din gînd,
Ne-ndurător și rece,

Și vei apune,-ntr-un sfîrșit,
Uitată și pustie,
Fără-a se știe c-ai iubit
Cît pentru-o veșnicie...