străzile se curățau de întuneric
ora cinci dimineața
favorita zorilor își îmbrăca pieile
jupoanele bărbații clișeele

camera puțea a orgolii desuete
flori de plastic înțepau fruntea
pe masă se contura un peisaj lucios lamă a unei lame ce n-a tăiat niciodată

se uita pe geam
porii realității dilatau siluete
cu o insolență lacomă le stângea pe toate între pleoape
și desfăcea picioarele

ceasul înainta
pe la cinci și douăzeci minutele se odihneau nesperat
ea se îtorcea de trei ori din drum
un șiret al rochiei atârna caraghios
ca un mijloc de a desface ziua

o vagă neliniște îi căuta sângele
începea să miroasă a trecut peste tot
animale cu grai o ispiteau

atunci se apuca să îmbătrânească oglinzile