Calc pe un drum deschis pătat de soare și de lună
Căutând prin umbre amurgul dintre cele două,
Udând cu lacrimi de speranță,
Un mâine în care nu mai cred.
Tăind din rădăcina măștii,
Adânc înfiptă în gâtul meu
Extirpez din partea vieții
eul în care nu există Eu.
Mergînd în cerc sperând să scap
De ideea perfecțiunii
Uitând mereu să sap
În imaginea din ochii lumii.
Sorbind nectar eliberator
Văzând un cer înălțător
Privind un ideal necunoscut
Neștiind dacă ce știu este adevărat
Doresc să redevin un puric ignorant.



î