Apele limpezi, apele adânci
încremenite lichid
sub acel cer senin
în care imagini fugare
aleargă,
sclipesc,
se dizolvă-n lumini tremurate
și în care norii
amestecați cu alge albastre
se zbat fără să lase vreo urmă.
În acele ape de liniște hialină
ai privit
și raze aurii le-au luminat transparența.
Dar undeva
o lacrimă a căzut;
imaginea ta a tremurat
cu zâmbet lipit
-sărman- pe buze
și apele au plâns.
Dar când s-au liniștit,
erau adânci și limpezi.