La început mi-a fost teamă.
Se auzeau zgomote multe și mici,
(ca păstăi de mazăre pocnite între degete)
Frunzele își lustruiau verdele provocator
Si dansau tresărind sub ochii ploii, rotunzi,
Din înalt ademeniți, fascinați –
Iris transparent pe verde pupilă.
Iarba îmi atingea coatele,
Locul acela cu nervii aflați chiar sub epidermă.
Era înfiorare, neliniște tremurătoare,
Incordare a pulpelor curgând către tălpi:
Pășeam cu teamă să nu calc din greșeală
Coada fragilă a vreunei șopârle,
Să nu strivesc mușuroiae,
Să nu mă muște de călcâi un șarpe.
Căutam zmeura roșie dincolo de perdeaua
Voracelor urzici, cu băgare de seamă
Strecuram degetele și pipăiam
Sfârcul brobonat al fructelor coapte
Dăruindu-se în podul palmei,
Rostogolite, mângâiate în cerul gurii, strivite
Si-apoi osmotic mai departe…Alunecam
Pe rugii vârstelor spre inocență.
Voluptatea se descoperă sau se învață?