Chipul mi-e pictat cu smoală
Roșie, manta din piatră
Cade. Spatele-mi măsoară
De la cer pân` la pământ.
Și se flutură in vânt
Intr-un veșnic, vag mormânt.

Vântul plânge, și sfâșie
Liniștea de dimineață.
Când din roua ierbii, deasă,
Mi-a crescut chip de mătasă
De-am să-l port în altă viață.

Lung coboară scara vieții
Din Eden până în Iad
Chipu`mi nu mai e de smoală
Plin de roua dimineții
A mormântului meu vag.