Dragostea aprinde tandru vis,
Ademenind gândirea trează,
Deschizînd divinul paradis,
Sub palmierul de pe oază.

Platonică,face servicii,
Ca experiment spre viitor,
Rupînd pe partener de vicii,
Dezlegînd relații prinse-n dor.

Expusă clar sau lungă taină,
Când norul peste ea apare,
N-o lepezi dur ca pe-o haină,
Căci parcă sufletul te doare.

Pe soclul dragostei eterne,
Speranțe ce-s corect țesute,
O toleranță vor așterne,
Peste instinctele pierdute.

O despărțire-i evidentă,
Dacă sentimentul a murit,
Timpul o face iminentă,
Amînînd,ești doar nefericit.

Făurind iubirii, ideal,
Poți decepții dure demara,
Căci rutina duce spre banal,
Cu efect, ce nu-l poți repara.

Regretele devin otravă,
Sufletul bolnav s-a împietrit,
Omul transformă în epavă,
Anulînd ideia de granit.