O pasăre de porțelan stă la geam,
o inimă de porțelan pe pervaz.

Încă o inimă nedumerită,
ca într-un film prost...
Stă la geam.


Să cadă, sau să urce,
să zboare, sau să se lipească frumos de ciment,
sau să se izbească de cer?!

Mă întreb în aceste condiții:
de ce, pentru un biet copil muritor,
e mai accesibil iadul acum?

Așa că i-am dat un brânci...

să văd ce se întâmplă.