se prelungise-o clipă într-o vreme
când nu știai de adevăr mai este
nici nu era între priviri oneste
ce se-nvârteau în necuprinse scheme
nu-ți mai venea să crezi într-o poveste
decât în golul rotunjit în steme
și-n talpa care sub o piatră geme
tot încercând să urce înspre creste
dar muntele nici nu-l mai văd că-i munte
cu strâmte căi pe care-ades mai strig
nici albatroși n-au mai planat pe punte
și valuri mari n-au mai ajuns la dig
știu doar atât că am simțit sub frunte
c-a fost o vreme vară și-a fost frig


29 noiembrie 2006