Iti spun suntem dintre aceia
pe care visele ii dor
ne-a arestat copilaria
intepenindu-ne in zbor.

Iti spun suntem maturi, chiar daca
iubim sclavia unui mit
si retraim adolescenta
ce ne-a pensionat subit.

Zapada este mult mai alba
cand ochii nostri o privesc
si cand secreta bucurie
cu iarba talpile vorbesc.

Tesuti in canava de note
prin sunete ne impletim
samanta lor ne da speranta
puterea sa ne regasim.

Esti din afara lumii-aceste
chiar daca muntele comun
tu l-ai urcat c-un teleferic
iar eu mai bajbii pasi pe drum.

Dar nu despre distante-i vorba
nici rost de arme nu ar fi
m-as imbraca intr-un cutremur
si poate jiltul s-ar topi.

As vulpari pe pisiceste
sau m-as tocmi cu-al tau ghetar
dar viitura lui ar sterge
multime de iluzii iar.

Deci vom ramane fiecare
aceleasi varfuri de triunghi
ce se-ntalnesc doar in poeme
cand viata ne va pune junghi.

Si vom plati mereu chirie
pentru un vis fara confort
noi doi ascunsi intr-o chilie
felii de viata dand ca ort.