întoarce-te acasă de dincolo de ziduri
mi-ai dus până și visul la cumpene de ape
să-ntrebe de ce chipu-ți lăsat peste prosoape
a-mbătrânit azi noapte și e brăzdat de riduri

aș întreba de tine pe orice trecător
pân-aș găsi pe unul ce știe prin minune
un ceas măcar diseară la loc să ne cunune
iar tu abia la urmă să afli că mă-nsor

cameleonic toamna scăldându-se-n lumină
în violet năpraznic te va-mbrăca mireasă
de mână te-or aduce copii la mine-acasă
ca să-nțeleg iubito că tu n-ai nici o vină

dar nu mai am curajul să plec în nici o parte
înfrigurez cu mine asemuirea tristă
cu unul ce-ntr-o carte drept personaj există
el care ne contemplă si care ne desparte