Împovărată-n pântece de grei baloți
spre zori, greoaie,
se pune în mișcare.
Pânze puține,
mulți lopătari în jos.
Tot oameni, dar -
criminali sau hoți.
Lanțuri la picioare sugrumă gândul.
Toba bate îndrăcită,
vâslele împing spre înainte
la scăparea visurilor
de coșmare,
care acum
sus pe punte, sau pe puntea trei
sunt lest în fiecare.
Pirați armați au abordat
și au ucis tot ce mișca.
Copastia e spartă, apa invadează
vâslașii înlănțuiți.
Așa ei mor cuminți,
la locul lor.
Bătăile de tobă-au încetat...
Amiaza varsă flăcări vii, chinuitoare
iar ochii-ntorși în sus amar
privesc pe RA
a desacralizare.