în dreptul bisericii
lângă clopotniță mă așteptai
te-am îndrăgit din prima clipă
când te-am văzut parcă aș fi redescoperit
lumea într-o haină care-i vine perfect
ziua se oglindea purtând încă
urmele soarelui ca o mirare desfrunzită pe degete
la marginea lacului oamenii hrăneau
după-amiaza cu vise mărunțind între mâini
firimituri din filamentele norilor
printre grăunțe primăvara se măsura timpuriu
crescând într-un bob jilav de lumină
și preț de o secundă m-am întrebat
ce-ai fi făcut dacă aș fi clădit doar pentru tine
un univers din cuburi oranj