Ce lume dulce și
Clandestine mătăsuri
Se –nalță din câmpul abia
Umezit.
Ce farmec solubil
în sufletu-mi plânge
Din fânul ce stă pe câmpul
Cosit.

Ce rece paloare se-nalță
Spre ceruri
Pământului dând culoarea
Din vis.

Ce soare se duce
Pălind nesfârșit
Purtând-și culoarea
Spre alb infinit.

De ce tot mă uit,
Mă întreb și ador,
Un câmp într-o seară
Ce-n ploaie-i cosit?
Sunt nori afară
Și noaptea-i cu tine iubite.

Ce rost să mai aibă
Fire cosite,
Când noaptea-i
Cu tine iubite...

iulie 1995