Tristeți subjugate...

Cenușă din urmă tăiată de zbor,
O aripă arsă căzută pe-un nor...
Risipă de vorbe-n dorințe albastre
Sparte și scurse, ca-n toamnă, în ploaie,
Îngerii orbi, cerșetori prin noroaie
Le-adună, comori dezolante și vor
Pe cioturi să-și pună cuvintele noastre...

Pribegi într-o lume ce nu e a lor...

Iubire rămasă în Edenul sfânt
Fantoma ei bântui-acum pe pământ
Zăludă și oarbă, țâșneste prin noi
Arípi să lipească de îngerii goi!...

Dar visele dor...
Și îngerii mor!...
Iar unu-i vândut
Pe-un veșnic sarut!...