Noaptea păsărilor e doar una. La o mie de ani. Nu căutați prin buzunarele hainelor vechi v-aș ruga stingeți lumina în debara lăsați geamul mic în rama lui de lemn vechi uscat la naiba cu termopanul acela iubito desenează în aer
timpul

dacă te-aș iubi și mâine medicul meu de familie s-ar muta din oraș undeva la marginea cuvintelor în timpul știi uneori mi-e teamă de moarte
singur aerul meu cui se duce?

ce crezi despre lumea aceasta fugind lumea în care lumim uneori chitanțierul în mână mobilul pus pe vibrații fise potrivite ca număr pentru automatul de cafea ce crezi iubito că este iubirea?


somnul are o casă
pe drum

Noaptea păsărilor e numai un a.
La o mie de ani.


E vremea...când aerul doare