de câte ori te văd plângând
îmi amintesc
că toți oamenii se așează pe margine
și tac
se uită în oglindă
trag linii în jurul ochilor se văd înconjurați de câmpuri cu flori magnetice
și încet, încet se topesc printre rosturile gresiei
mă uit în dicționar
caut numele tău la litera încă neinventată
nu găsesc nimic
un search pe google și se rezolvă
am adresa ta
paharul plin cu suc
te iubesc fără să știu măcar dacă știi ce înseamnă asta
când plec la gară
iau trenul ăla cu care mergi și tu la clasa II
mă uit înapoi spre ultimul vagon
te văd agățată acolo
tot timpul ultima
fugi după mine
nici stelele nu mai sunt albe de la o vreme
au plâns prea mult
în palma ta