Aș vrea să ningă clopotele
Cu sunetul unei veri coapte,
Soarele să ne ardă durerea
Þipetelor agoniei constante.

Aș vrea ca visul să nu plângă
În timp ce se frânge-n mine
Cu ochi mari de cer nestins,
Pe ritmurile clopotelor vieții.

Aș vrea să fii aici când ninge,
Să vezi minunea celui dintâi
Fulg, scuipat înghețat de înger,
Cum se prăbușește și moare.