Val de-ntuneric spumegă noaptea
În luna mâncată de falși vârcolaci,
Straie de foc îmbracă dreptatea
Trăindă în îngeri, murindă în draci.

Porți de taină deschide ceața
Din înspre-ntuneric în rai de lumini,
Ghem de ață, subțire ca viața,
Călăuza de sânge-n coroana de spini.

Lemn mustind, asudat a rugină,
Așchii de măduvă-n pielea de plumb
Fărâme de dor din ultima cină,
Iubire mă dori când în tine sucumb*.





*- Varianta engleză pentru „a sucomba”;
a se citi conform foneticii limbii române.
Continuare a seriei de experimente privind
extinderea limitelor ne-deontologice ale
poeziei limbii române.